Cu siguranta toata lumea a auzit legenda Mesterului Manole. Stiu ca exagerez spunand acest lucru dar formularea suna bine. In ziua de azi cand nimeni nu mai citeste iar la bacalaureat exista o promovabilitate de 40% din totalul celor care se inscriu, slabe sanse sa exista prea multa cultura generala in jur. In bloogosfera e o cu totul alta situatie insa, cei care isi fac blog au obiceiul sa mai si citeasca din cand in cand.
In Romania, dupa anii ’89 toti am devenit meseriasi. Am invatat sa facem de toate si este txtrem de greu la momentul actual sa mai faci rost de un om care sa se priceapa in adevaratul sens al cuvantului. Suntem neamul lui “Nea’” … Nea Ion, Nea Gheorghe, Nea Nicu si asa mai departe. Toti meseriasii inchipuiti au titlul de Nea. Ei sunt oamenii fara nici o calificare dar care cica se pricep la de toate, iar atunci cand ii chemi au grija sa ia banii dar calitate ioc.
Pot spune ca desi legenda mesterului roman este in plina raspandire, am avut ocazia sa intalnesc un mester in adevaratul sens al cuvantului. Un meserias care avea si calificare in doeniu, dar si lucra bine. Il cheama Vasile si toata lumea ii zice bineinteles Nea Vasile… lui poate sa i se atribuie de drept aceasta denumire. O merita. O vara intreaga mi-a lucrat la casa si pot spune ca stie sa faca de toate. Mi-a pus gresie, faianta, parchet, a construit ziduri, acoperisuri si cate si mai cate. Instalatii termice si sanitare, electrice. Am avut noroc cu el, a stiut exact ce sa imi recomande astfel incat sa reziste pe viitor lucrarea. Am folosit inclusiv marmura. Mi-a spus ca marmura nu are moarte. In cel mai rau caz, o data la multi ani chem o echipa care se pricepe la lustruire marmura si ma rezolva, mi-o fac ei ca noua.
Am avut noroc se pare, mesterul adevarat a fost de partea mea. Sunt constient de faptul ca puteam sa nimer pe oricine in locul lui si probabil s-ar fi ales praful de tot ce inseamna rezistenta si calitate.
