In Romania, locurile de munca se pot clasifica in doua mari categorii, dupa cum urmeaza: 1. Joburile frumoase, oferite de angajatori seriosi si corecti (5%), si 2. Joburile cu care toti ne lovim zi de zi, oferite de niste patroni zgarciti si haini. Parca niciodata nu a fost o foame de bani mai mare ca acum, e adevarat ca si criza economica din care Romania pare sa nu mai iasa a agravat aceasta problema. Sa nu mai discutam de orase precum Severin in care toate investitiile au fost facute in consum, nu in productie. S-au deschis 10 hipermarketuri in care un oras intreg sa arunce banii pe care nu ii are. Nu s-a facut absolut nimic pentru a produce ceva. Economia orasului s-a dus pe apa sambetei si din aceasta cauza nivelul de trai a scazut foarte mult. Daca stau sa fac un calcul, in 2008 cand m-am angajat eu prima data aveam un salariu de 650 de lei net + bonuri de masa. Adica inca 150 de lei. Astazi, 6 ani mai tarziu am un salariu net de 800 de lei. Unde e progresul intreb?
In oras incep sa vina cateva fabicute ce isi au sediile prin Timis, Arad. De ce fac treaba asta? Pentru ca le convina sa deschida aici unde saracia e lucie si ofera salarii de 800 de lei maxim, pe care sa se bata mii de narozi, decat sa se extinda in judetele industrializate unde nu iti intra nimeni pe usa la serviciu fara 1500 de lei pe luna. In orasele sarace nimeni nu investeste in confortul angajatilor sau in bunastarea lor. Nimeni nu pare sa inteleaga faptul ca un angajat multumit produce mai mult ca unul suparat de conditii. Cel mai bun exemplu il are hipermarketul langa care lucrez eu, un mastodont construit fara ventilatoare industriale. Vara se face o zapusala inauntru de nu-i adevarat si sufera toata lumea, nu numai angajatii. Eu inteleg ca aceste ventilatoare costa niste bani, insa nu sunt chiar atat de scumpe incat sa nu ti le poti permite la o constructie de mii de metri patrati. E strigator la cer. Sper sa vina si acea zi in care ne vom duce la munca cu drag, fara sa fim stresati de spatiul de desfasurare a activitatii.
