Atunci cand ne nastem, suntem curati ca lacrima. Suntem niste suflete neprihanite si pure. Pe masura ce crestem, dobandim anumite calitati si defecte, capatam o personalitate ce poate fi mulata in functie de iscusinta parintilor nostri. Nimeni nu te invata cum sa cresti un copil, suntem atat de diferiti, incat un manual ar fi imposibil sa fie folositor tuturor. Asadar, atunci cand ajungem la maturitate, suntem rezultatul celor 7 ani de-acasa combinat cu scoala. Ei bine, in familie nu toti primim cea mai buna educatie si asta din cauza ca parintii din ziua de azi sunt imaturi si iresponsabili. Ei insisi nu sunt in stare sa faca diferenta intre bine si rau, ce sa mai pomenim de a invata pe altii?
Ideea era urmatoarea, de ce capatam o religie atunci cand suntem incapabili sa luam o decizie? Buna sau rea, benefica pentru viitorul nostru sau nu. Dupa parerea mea, botezul ar trebui sa aiba loc la 18 ani, in momentul in care individul este capabil sa gandeasca si sa ia decizia daca vrea sa nu sa se identifice cu ortodoxia. Indiferent de familia in care individul creste, la maturitate esti capabil sa iei singur decizii. Botezul este o taina complexa pe care o pot intelege doar cei capabili sa simta legatura dintre suflet si Dumnezeu. Botezul este o taina care se desfasoara in biserica la ortodocsi, iar procedeul necesita destul de multe aranjamente. Acesta nu se poate desfasura fara lumanari botez si fara un preot care sa oficieze slujba, care sa faca legatura intre suflet si Dumnezeu.
In ziua de azi, oamenii nu prea mai tin cont de credinta si se inscriu la botez doar din obisnuinta, din superstitie si “de gura lumii”. Puterea de a alege inca nu persista printre noi, suntem impinsi de la spate sa oficiem niste ritualuri in care nu mai credem si e pacat. Oamenii ar trebui sa faca doar lucrurile pe care le simt si in care cred. Asteptam ziua in care fiecare va avea nu numai puterea de a alege si ci determinarea de a pune in aplicare aceste decizii.
