Romanii au niste traditii atat de frumoase in lumea satului, incat de multe ori ma intreb de ce nu exista interes pentru a le scoate in evidenta. De multe ori ma gandesc la faptul ca intoarcerea la origini aduce aminte de saracie si ar putea fi unul dintre motivele lipsei de interes pentru promovarea traditiilor. Satul roman este sarac intr-adevar, insa nu a fost intotdeauna asa. De ce pe vremea lui Ceausescu eram “granarul Europei”? De ce atunci se putea si astazi nu se mai poate? De ce exista atata dezinteres pentru munca? Oare sa ne fi transformat intr-un popor de lensi? E drept, pe vremea lui Ceausescu oamenii erau obligati sa munceasca pamantul si asta ma pune pe ganduri. Sa fie nevoie din nou de obligatie pentru a mobiliza munca in acel sector?
Ma uit la oamenii simplii ramasi la tara, la acei batrani care s-au indragostit iremediabil de lumea satului in care au crescut… Ei sunt cei care muncesc mica bucata de pamant ce le-a ramas. Nu e nici mica, nici mare. Pamantul exte exact cat pot ei munci cu ajutorul uneltelor simple. Mai au cate o motosapa sau cate un motocultur cu care sa treaca mai usor prin muncile campului. Ajunsi la batranete, e dreptul lor sa traiasca mai simplu si aceste unelte ii ajuta destul de mult.
In sopronul batranilor din sate gasesti tot ce ai nevoie intr-o gospodarie in materie de scule si unelte. La mine la tara de exemplu batranii au inceput sa isi comande pe internet de pe covera.ro unelte si scule de gradinarit. Casele sunt insufletite ce niste gradini minunate cu care am crescut de mic. Tin minte ca la un moment dat era si un concurs intre vecini: cine avea cea mai frumoasa gradina. Mereu am spus ca omul sfinteste locul… Iti dai seama de o persoana cat este de ordonata si cat de mult bun simt are dupa casa in care locuieste si cred ca am intrat cu totii in case dezordonate, de curti intoarse pe dos pline de gunoaie si asa mai departe. Ramane la alegerea fiecaruia daca doreste sa fie judecat pentru lene si superficialitate, sau nu.
