Eu am ajuns la concluzia că persoanele cu handicap nu au nici o șansă în România. Nu au nici o șansă la independență, nu se pot plimba, nu se pot coborî din apartamentele comuniste, nu pot nici măcar să se ducă la o instituție publică să își rezolve singuri o problemă pentru că nici măcar în locurile patronate de statul român nu există un elevator pentru persoane cu dizabilități. Bine, nu generalizez dar cred că în 95% din cazuri, aceste aparate lipsesc cu desăvârșire.
În clădirile private, persoanele cu handicap au mai mult acces pentru că cei care le dețin se gândesc și la cei defavorizați. Acolo unde este vorba despre statul român, e tarlaua nimănui. Scopul oamenilor aduși în funcție pe criterii politice este acela de a fura, nicidecum cel de a se ocupa de problemele normale ale cetățenilor sau de a se ocupa de persoanele cu dizabilități, să le creeze niște condiții normale cât de cât pentru situația lor. Oricum, dacă nu sunt ajutați nici măcar de stat, atunci ce pretenție să mai avem?
Unde sunt elevatoarele pentru persoane cu dizabilități din instituțiile publice? Unde sunt locurile de parcare libere destinate persoanelor cu handicap? Lipsesc, toate lipsesc cu desăvârșire. În ceea ce privește problema locurilor de parcare, oamenii sunt la fel de nepăsători precum statul în sine. Le ocupă fără să stea pe gânduri, din comoditate. Mereu vezi mașini de lux parcate de niște oameni foarte nesimțiți pe locurile destinate persoanelor cu handicap. De ce mereu cei bogați, grași, cărora nu le lipsește nimic sunt cei care sunt foarte leneși și comozi și destul de nesimțiți astfel încât să nu le pese de faptul că locurile cu pricina sunt destinate altor persoane?
Acestea sunt întrebări fără răspuns din păcate. Așa se întâmplă când statul este reprezentat și format din burtoși nesimțiți, care au furat pentru 10 generații și care nu mai dau 2 bani pe cei cu probleme. Câți oameni bogați ați văzut voi să participe la evenimente caritabile de exemplu? Foarte puțini. Pentru ei e mai important să se etaleze… Din păcate…
