Un nou studiu a scos la iveală faptul că pădurea amazoniană declanșează propriul sezon ploios folosind vaporii de apă din frunzele plantelor. Această descoperire ajută în explicația de ce defrișările din regiune au legătură cu reducerea ploilor. Studiul a analizat vaporii de apă cu ajutorul Tropospheric Emission Spectrometer (TES) de pe satelitul Aura al celor de la NASA, alături cu alte instrumente de măsură amplasate pe sateliți și a scos la iveală că la finalul sezonului secetos, norii adunați în sudul Amazonului sunt formați din apa ce se ridică din pădurile de dedesubt. Studiul a fost publicat în revista Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS).
Era un mister de ce sezonul ploios începea în sudul Amazonului de la Ecuator. În majoritatea regiunilor tropicale, doi factori controlează startul sezonului ploios: vânturile musonice sau mai bine zis schimbarea direcției acestor vânturi și Zona de Convergență Intertropicală – o zonă de convergență a vânturilor din jurul ecuatorului care își schimbă direcția de la nord la sud în timpul sezoanelor. Sudul Amazonului are parte de ambele fenomene însă acestea nu au loc în decât în lunile decembrie/ianuarie, în timp ce sezonul ploios normal ia startul în luna octombrie. Discutăm despre o întârziere de aproape 3 luni de zile pe care cercetătorii nu o puteau explica.
Așadar, ce determină acest decalaj? Cercetătorul Rong Fu de la UCLA, liderul studiului cu pricina, a publicat o altă lucrare în 2004 care sugera că sporirea gradului de evaporare din frunze ar putea fi cauza. Acum, John Worden de la Jet Propulsion Laboratory al NASA din California a dezvoltat tehnica de analiză a datelor pentru TES și a scos la iveală clar această anomalie. Întârzierea sezonului ploios este dovada că sezonul secetos e mult mai lung și pădurea nu mai primește suficientă ploaie pentru a ține în viață toți copacii. Defrișările masive din ultimii ani au condus la acest fenomen.
