Cercetătorii MIT au creat un material pentru o baterie chimică ce poate elibera energie la cerere. Pe majoritatea suprafețelor pământului, oamenii au suficientă căldură de la soare în timpul zilei, dar cea mai multă căldură se consumă după ce astrul apune, pentru a încălzi casele cu combustibil precum lemn sau cărbune. Acum, un nou produs chimic dezvoltat de cercetătorii MIT pot să ofere o alternativă. Această chimicală poate fi folosită pentru a stoca energie de la soare sau din altă parte în timpul zilei precum o baterie termală, și elibera căldura atunci când este nevoie, de exemplu pentru gătit sau seara când se lasă frigul și e nevoie de încălzirea locuinței.
O abordare comună în stocarea termală este folosirea cunoștințelor despre acest domeniu ca o fază de schimbare a materialului, unde căldura primară topește materialul schimbându-și starea – din solid în lichid – acumulând energie. Când materialul este răcit sub punctul de topire, se transformă din nou în solid, moment în care energia înmagazinată este eliberată sub formă de căldură.
Sunt multe exemple de materiale de genul, inclusiv ceara sau acizii grași folosiți în aplicațiile cu temperaturi scăzute, iar sărurile topite la temperaturi ridicate. Dar toate aceste materiale de tip PCM au nevoie de o izolație foarte bună și trec printr-o fază care le schimbă temperatura necontrolat, pierzându-și căldura acumulată relativ rapid.
Noul sistem însă, folosește întrerupătoare moleculare care își schimbă forma în funcție de lumină. Când sunt integrate în PCM, temperatura materialului hibrid poate fi ajustată cu ajutorul luminii, permițând energiei termale să fie menținută sub punctul de topire al materialului original.
