Imaginați-vă un vulcan uriaș care erupe în Nord-Vestul Oceanului Pacific, aruncând lavă peste Washington, Oregon și Idaho din Statele Unite. Imaginați-vă cum lava inundă totul în cale până când văile deja formate sunt complet umplute, până când copacii și arbuștii sunt acoperiți complet de rocă lichidă, până când cei mai înalți copaci din jur sunt acoperiți în întregime.
Ei bine, în urmă cu 16 milioane de ani, exact asta s-a întâmplat. Lava a erupt în pulsație, ajungând în unele regiuni la înălțimea unei clădiri de 30 de etaje, întinzându-se ulterior prin locurile cele mai joase din nord vest. Dacă atunci ar fi existat umanitate și orașe, acestea ar fi fost îngropate efectiv în 30 de metri de lavă. Până acum, geologii credeau că a fost nevoie de 2 milioane de ani pentru a erupe atât de multă lavă, însă cercetătorii de la Universitatea Princeton au publicat recent un studiu care au relevat faptul că erupția a avut loc în proporție de 95% într-un interval temporar de doar 750 de mii de ani.
Fiind vorba despre unul dintre cele mai mari evenimente vulcanice de pe Terra, acesta ar fi putut fi catalogat drept o extincție în masă. Cea mai mare extincție în masă de pe Terra a avut loc acum 252 de milioane de ani. Acum 16 milioane de ani însă, nu a avut loc o extincție în masă. A avut loc doar o schimbare climatică majoră, denumită Mid-Miocene Climate Optimum (MMCO).
Este vorba despre un fenomen de încălzire globală care a crescut nivelul de dioxid de carbon din atmosferă. Aceiași vulcani care au erupt rocă lichidă au emis gaze cu efect de seră așa că geologii și-au pus întrebarea dacă nu cumva există o legătură între această inundație de rocă lichidă și încălzirea MMCO. Iată, cercetătorii de la Universitatea Princeton au demonstrat că a existat această legătură.
