Țara noastră a fost supranumită cândva, în urmă cu mult timp ce-i drept „Grânarul Europei”. Erau niște vremuri în care agricultura făcea performanță și țara reușea să alimenteze întregul continent cu ce producea. Cu timpul , interesul pentru agricultură a fost abandonat iar astăzi, România a ajuns să importe cartofi, morcovi, porumb, absolut tot ce crește din pământ și se mănâncă. Sună a dezastru, însă acesta este adevărul.
Îngrășământul foliar – calea sigură către recolte bogate
Partea bună este că terenurile foarte roditoare sunt încă aici și în ultimii 10 ani, au apărut tot mai mulți antreprenori interesați de exploatarea lor. Conform statisticilor, România are încă milioane de hectare de teren arabil care poate fi exploatat la standarde foarte înalte. Dacă în urmă cu 40-50 de ani se obțineau cote foarte bune când tehnologia îngrășămintelor era la început, astăzi prin intermediul unui îngrășământ foliar lichid, cred că se pot scoate din terenurile noastre tone la hectar mult peste media europeană.
Și nu vă speriați, îngrășământul foliar nu este altceva decât o soluție care conține o cantitate mare de azot, magneziu și cupru, nu este nimic cu conținut chimic interzis sau ceva de genul. Îngrășământul foliar nu face altceva decât să completeze necesarul de azot și microelemente în fenofazele: înfrățire, împăiere, înainte de înflorire și formarea bobului la cereale, din faza de 4 frunze până la formarea boabelor la porumb și pe toată perioada de vegetație la celelalte culturi. Așadar, rezultatele pe care micii agricultori le pot obține în ziua de azi, pe terenurile din România, sunt destul de bune dacă investesc un pic și în fertilizare cu produse RodBun.
Lipsa de unitate din agricultura românească favorizează importurile
Problema de care agricultorii s-au lovit ani de zile în România a fost piața de desfacere, nicidecum producția. Atunci când există o societate compusă din oameni care întotdeauna se uită în magazin să cumpere cel mai ieftin cartof și cel mai ieftin morcov, cu toate că legumele nu sunt de calitate, agricultorul român sare din schemă pentru că hipermarketurile preferă să aducă legume fără niciun gust, fără nicio calitate, făcute prin serele turcești, pe care le pot cumpăra la prețuri mult mai mici.
Această problemă ar trebui reglementată oarecum de statul român, care ar trebui să oblige hipermarketurile să pună la raft marfă și de la agricultorii români. Există oameni care doresc legume cu gust, există oameni care preferă să plătească un pic mai mult față de cât plătesc acum pentru o roșie fără gust din Turcia. Am înțeles că au fost câteva astfel de tentative în trecut, însă rezultatele nu prea se văd.
Mentalitatea „mult și ieftin” contribuie la favorizarea importurilor de legume și fructe
Agricultura din România evoluează prea lent. Alte țări din Uniunea Europeană ar da orice să aibă milioanele de hectare de teren bun pe care le avem noi. Eu cred că încă se mai poate face agricultură de performanță pe meleagurile noastre, chiar dacă asta înseamnă să se exporte majoritatea culturilor de calitate făcute pe terenurile noastre. Străinii chiar apreciază gustul și probabil îl vor aprecia și românii în momentul în care vor reuși să se detașeze de mentalitatea lui „mult și ieftin”. Probabil va mai trece o perioadă de timp până să se întâmple așa ceva, însă noi românii, avem o mare vorbă „speranța moare ultima”.
