De-a lungul a milioane de ani, relieful Terrei, munții,. văile s-au mutat și s-au schimbat, rezultând peisajul dramatic din ziua de azi. Dramatic în sensul bun evident. Munții s-au format deseori din pricina presiunii plăcilor tectonice. Când acestea s-au împins una în alta, una dintre suprafețe s-a înălțat însă înălțimea finală a fost determinată de mai mulți factori, inclusiv eroziunea văilor dintre munți.
Cercetătorii au crezut multă vreme că, cu cât placa tectonică este împinsă mai repede în sus în urma ciocnirii, cu atât înălțimea muntelui va fi una mai mare. Ei bine, noi studii combat această teorie și demonstrează faptul că munții foarte abrupți nu se ghidează după această regulă.
„Au fost lungi discuții legate de faptul că, cu cât văile sunt mai abrupte, cu atât crește rata de eroziune. Am descoperit că această teorie stă în picioare foarte corect până la un anumit punct, apoi nu pare să mai aibă dreptate. Atunci apare un fenomen pe care din păcate acum nu-l înțelegem foarte bine” spune George Hilley, profesor de geologie la Universitatea Stanford și autor al acestui studiu.
Cercetătorii au analizat mostre de munți așezați de-a lungul tropicelor, din țări precum Venezuela, Brazilia, Guatemala, Costa Rica și Taiwan, cercetând tipul de rocă și condițiile climatice, comparându-le în paralel. Aceștia au descoperit faptul că după ce munții ating un anumit stadiu de elevație, canalele dintre munți devin foarte sensibile la schimbările bruște ale înclinației. Astfel, ele limitează înălțimea munților.
